Cap 01-2006 CE TREBUIE SA ŞTIM DESPRE UMIDITATEA AERULUI ÎN CASELE NOASTRE ?

Dr. –Ing. Teodor TERETEAN

Am fost, de nenumărate ori, martori ai unor discuţii despre micro-confortul în casele noastre.

Cele mai interesante ni s-au părut cele dintre noii proprietari, ai unor case noi (mai mult sau mai puţin pretenţioase) şi diverşi furnizori de materiale de construcţie, de instalaţii şi echipamente etc.

Este foarte bine să ne dorim case noi, cu încăperi spaţioase, cu multă lumină şi mai ales cu un confort pe măsură.

În acelaşi timp, nu putem să nu observăm că puţini dintre noii proprietari au noţiuni clare despre confort şi mai ales de căile prin care pot, de la bun început, să fie siguri că îşi ating scopul dorit doar …visându-l.

Seriozitatea acestei probleme s-a impus deja în ultima perioadă de timp.

Sunt deja construite case (relativ) noi, care, din păcate, nu au atins gradul de confort dorit tocmai datorită insuficientei cunoaşteri de către noii finanţatori (adică viitorii proprietari ai caselor) ai unor minime informaţii despre confort.

În mod normal, viitorul proprietar, chiar dacă nu ştie cum, trebuie să ştie ce să ceară de la antreprenorul de investiţie în privinţa confortului.

În ceea ce ne priveşte ne propunem să va informăm, în viitorul apropiat, asupra unor subiecte care ar putea prezenta interes pentru noii proprietari de case, cum ar fi:

- Cum să ne încălzim casa: prin radiatoare clasice, ventiloconvectoare sau prin sistemul cu pardoseala încălzită?;

- Cum să ne climatizăm casa: numai vara sau şi iarna?;

- Să folosim „splituri” sau să avansăm spre sistemele care furnizează şi aer proaspăt? ş.a.m.d.

Pentru a înţelege toate aceste situaţii este necesar ca cititorul nostru să înceapă a avea un minim de noţiuni despre ceea ce se poate întâmpla în habitatul nostru, sau, mai precis spus, în încăperile caselor noastre.

În cele de faţă vom sugera unele elemente de confort, referitoare la umiditatea aerului din casa noastră.

Ce este confortul

Un gânditor din domeniul profesiunii noastre spunea, despre confort: „Te simţi bine şi nu ştii de unde vine asta; pur şi simplu ai vrea să fie aşa mereu !”.

Dacă ar trebui să detaliem, d.p.d.v. termodinamic, ar trebui să ne referim la:

- temperatura interioară, inclusiv la repartiţia acestei temperaturi în întreg spaţiul camerei (pe verticală şi pe orizontală);

- mişcarea aerului în încăpere, inclusiv la curenţii de aer (nedoriţi) şi cauzele acestora (curenţii sunt sesizaţi de răcirea locală, nedorită, a unor porţiuni ale corpului uman, generată de mişcarea aerului);

- radiaţia termică neuniformă cauzată, într-o încăpere, de ferestrele prea reci (iarna) sau prea încinse (vara), de pereţii insuficient de izolaţi, de aşezarea incorectă sau mărimea insuficientă a surselor de căldură (radiatoare) sau, dimpotrivă, de surse generatoare excesive de căldură (plite) ori de frig excesiv din încăpere;

- gradul de uscăciune sau, dimpotrivă, de umiditate excesivă a aerului din încăpere etc.

În cele ce urmează ne vom referi la ultimul element menţionat: umiditatea aerului.

Despre vaporii de apă

Rolul primordial al apei în viaţă noastră nu mai trebuie demonstrat; exemple sunt la îndemâna oricui: apă de băut, de spălat, de gătit ş.a.m.d.

Şi nici al aerului.

Însă, ceea ce trebuie scos în evidenţă este faptul că aerul pe care îl respirăm trebuie să conţină şi câteva grame de apă (pentru cei ce vor să ştie mai mult: numărul de grame de apă la 1 kg de aer uscat se numeşte umiditate absolută a aerului).

Este foarte importantă existenta acestor vapori apă; de regulă 8 … 12 grame sunt cantitatea optimă pentru a obţine un aer perfect respirabil.

Însă, faţa de cele de mai înainte, apar în plus două elemente care stabilesc cea mai buna proporţie între cantitatea de apa şi cea de aer: temperatura şi presiunea aerului.

Pentru simplitate, toate cele trei elemente participante le explicaţia noastră conduc la o noţiune mult mai uşor de reţinut: umiditatea relativă aerului.

Pentru uşurinţă noi trebuie să avem grijă ca umiditatea relativă a aerului din casele noastre să fie în jurul valorii de 50% (pentru cei ce vor să ştie mai mult: pentru o anumită temperatură, având 0% umiditate relativă aerul este complet uscat, iar la 100% aerul este complet saturat, adică orice surplus de apă în aer conduce la apariţia condensului).

Cum aflăm umiditatea relativă

Simplu, cu un aparat numit higrometru de cameră.

Prea grăbiţi, în activitatea noastră cotidiană, nu am observat că şi la noi au început să se vândă, nu numai (simple) termometre de perete, ci şi un set de 2 aparate, aşezate pe acelaşi suport (de lemn sau de material plastic), dintre care unul este un termometru de cameră, iar celalalt …un higrometru.

Dacă vrem să avem grijă, nu numai de confortul termic, dar şi de propria sănătate, sfatul nostru este acela de a avea măcar un higrometru în casă.

Controlul umidităţii aerului este la fel de important ca şi cel al temperaturii acestuia.

De ce nu am făcut-o până acum, punem noi, retoric, întrebarea?

Credem că variaţia temperaturii aerului cu câteva grade, mai ales iarna, fiecare dintre noi o simţim imediat pe …pielea noastră, în timp ce variaţia umidităţii acestuia cu 10 %, în sus sau în jos, nu !

Care sunt implicaţiile

Să vedem ce ne spune medicina despre comportamentul uman vis-à-vis de umiditatea aerului.

Pe scurt, umiditatea relativa scăzuta generează creşterea evaporării apei din membranele umane (nasul şi gâtul), conducând în final la uscarea mucusului tuturor membranelor sistemului nostru respirator.

Acelaşi efect se produce şi asupra pielii şi părului.

Creşterea numărului de îmbolnăviri ale căilor respiratorii umane în timpul iernii este deseori generată de umiditatea relativă scăzută a aerului din încăperile noastre.

Studii epidemiologice au arătat că locatarii clădirilor, în care umiditatea relativă a rămas în jurul valorii de 50%, s-au îmbolnăvit mult mai rar decât cei care, iarna, au locuit sau au lucrat în încăperi cu umiditate relativă scăzută (de ex. sub 30…40%).

Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul în care locuim sau lucram în încăperi cu exces de umiditate (de ex. peste 60…70%).

Efectele sunt şi mai puternice în cazul fumătorilor, la care cele efectele menţionate sunt agravate.

Dacă ţinem seama că în România se fumează, insistent şi zdravăn, de la vârste neaşteptat de mici, ne dăm seama de importanţa celor de mai înainte.

Pentru ca demonstraţia să fie şi mai limpede, adăugăm câteva date referitoare la felul în care, unii agenţi patogeni, acţionează asupra omului în funcţie de umiditatea relativă a aerului.

Astfel, în continuare, se indică domeniile de umiditate relativă în care agenţii prezentaţi devin mai agresivi:

- bacteriile: 0…30% şi 60…100%;

- viruşii: 0…50% şi 70…100%;

- ciupercile: 60…100%;

- paraziţi: 50…100%;

- infecţii respiratorii: 0…50% (cu date insuficiente la umidităţi peste 50%);

- rinite alergice şi astm: 0…40 şi 60…100%;

- interacţiuni chimice: 30…100%.

Adăugăm că umiditatea relativă are un efect semnificativ în controlul transmiterii infecţiilor pe cale aeriană.

Astfel, la valori ale umidităţii în jurul a 50% rata de mortalitate a anumitor microorganisme este maximă, iar virusul gripei îşi reduce drastic virulenţa.

Umidităţi relative ridicate generează condiţii extrem de favorabile înmulţirii agenţilor patogeni sau alergenilor.

În concluzie: umidităţile relative ale aerului de 30…60% sunt cele mai favorabile unui microclimat sănătos în casele noastre.

Cum obţinem umidităţi relative favorabile

În cazul în care, de regulă iarna, înregistrăm umidităţi relative prea scăzute (sub 30%), folosim:

- aparate de umidificare mecanică (umidificatoare) individuale per încăpere sau per grup de încăperi, care controlează automat procesul (soluţie maximală);

- umidificatoare de radiator, care sunt simple vase (oarecum estetice) cu apă, agăţate de acest corp de încălzire (soluţie minimală).

În cazul în care, de regulă vara, înregistrăm umidităţi relative prea ridicate (peste 60%), folosim:

- aparate de aer condiţionat, mai mult sau mai puţin pretenţioase, care simultan cu răcirea aerului descresc şi umiditatea relativă a acestuia (soluţie maximală);

- renunţăm la sursele producătoare de umiditate excesivă (de ex. scoatem din încăpere ghivecele cu flori etc.) şi aerisim frecvent încăperea (soluţie minimală, valabilă şi iarna).

În toate cazurile descrise anterior, o ventilare supravegheată a încăperilor casei noastre ne apare cu atât mai necesară.

Şi un ultim sfat: nu purcedeţi la construirea unei case noi fără sa aveţi alături de Dumneavoastră tot grupul de specialişti care să vă îndrume în privinţa investiţiei pe care intenţionaţi să o realizaţi.

Costurile ulterioare sunt mult mai mari, cuantificabile fie băneşte, fie prin sănătatea familiei Dumneavoastră.

Articol publicat în Revista UTIL, Anul V, nr. 1 / 2006

<<< înapoi