Cap 02-2006   VENTILAREA ŞI PEREŢII CASELOR NOASTRE

Dr.-Ing. Teodor TERETEAN

Ultimul articol din revista UTIL, cel de pe luna ianuarie, a avut un ecou nu numai printre cunoscuţii noştri.

Am primit direct, pe site-ul de Internet pe care īl gestionăm, tot felul de mesaje.

Majoritatea s-au arătat surprinşi de impactul pe care īl are umiditatea aerului asupra calităţii vieţii noastre, mai ales asupra gradului de sănătate la care aspirăm de-a lungul vieţii.

Īn cele de faţă ne propunem o incursiune īn ceea ce priveşte legătura dintre umiditate, ventilarea īncăperilor şi starea …pereţilor casei noastre.

La prima vedere, aceasta legătură se poate īntrezări.

La o aprofundare a aspectelor, ceva mai ascunse, care decurg din interacţiunea umiditate-ventilare-pereţi constatam importanţa de netăgăduit a consecinţelor.

 

Ce este … un perete

Iată o īntrebare care sunt sigur că poate să ne distreze.

Specialiştii īn construcţii ar da o definiţie tipică acestei meserii: este un element de structură a construcţiei (pentru cei mai curioşi: un element structural).

Peretele poate fi: portant sau neportant.

Vom vedea că aceste afirmaţii īşi au importanţa lor.

Peretele (altfel spus, zidul) poate fi exterior sau interior, īn ambele situaţii zidul putānd fi pus să suporte o fracţiune (calculată) din greutatea construcţiei (caz īn care este portant) sau poate fi doar un simplu element de despărţire, vizuală şi fonică, a diferitelor spaţii (īncăperi) ale clădirii.

Oricum, portant sau neportant, un perete trebuie să fie …sănătos.

Pot zidurile să se …īmbolnăvească ?

Retorică sau nu, īntrebarea are acelaşi răspuns, clar: da, zidurile pot să se īmbolnăvească.

Nu vom scrie īn cele de faţă, pe larg, despre toate bolile pereţilor; vom ataca doar unele probleme de sănătate ale pereţilor, īn limita cunoştinţelor noastre, īn special cele referitoare la zidurile exterioare.

 

Peretele exterior

Amplasat, de fapt la limita dintre interior şi exterior, acest perete este frontiera dintre zona īn care locuim şi …restul universului.

Peretele exterior al casei noastre desparte de fapt doua lumi: a noastră şi a celorlalţi.

Situaţia aceasta se ilustrează cel mai bine iarna, cānd īn timp ce īnăuntru sunt temperaturi de +20…+22 oC, afara (dincolo) pot fi şi –20 oC.

Diferenţa de aproape 42 oC dintre interior şi exterior o realizează chiar peretele nostru.

De fapt o suportă.

Cum suporta acest element de construcţie diferenţe importante de temperaturi este o alta poveste.

Aici se afla miezul problemelor pe care le vom prezenta īn cele care urmează.

 

Clădirile vechi, dar şi cele noi

Trăim o perioadă īn care, sub ochii noştri, se execută operaţii de īnfrumuseţare (şi nu numai) ale unor clădiri vechi.

Noii sau vechii proprietari ai clădirii finanţează operaţiuni complexe de consolidare, compartimentare, recompartimentare, redecorare etc.

Īn ceea ce priveşte consolidarea clădirii aceasta presupune, īn esenţă, adăugarea unui supliment de perete (de regulă, o diafragmă de beton armat) care sa preia o parte din greutatea clădirii, considerāndu-se, prin calcule, că vechiul zid nu va mai face faţa unei exploatări normale.

Prima problemă care apare : unde este mai bine să aşezăm noua diafragma, la interiorul sau la exteriorul clădirii (deci al zidului exterior) ?

Īn acelaşi timp, trebuie să ţinem seama că, īn cazul unor clădiri mai vechi de 50 de ani (şi nu numai), peretele trebuie să fie izolat termic suplimentar, din motive lesne de īnţeles: economisirea energiei termice, al căror costuri sunt lent dar continuu crescătoare.

Īn acest moment apare şi a doua problemă: unde aşezăm mai bine noua izolaţie termică, spre exteriorul sau spre interiorul zidului ?

Dacă răspunsul la prima īntrebare trebuie dat de un inginer structurist-sadea, la cea de a doua răspunsul nostru este direct: pe partea exterioară a zidului.

Şi dacă nu se poate sau nu suntem lăsaţi să o facem (de ex. de către autorităţi), cum este cazul clădirilor istorice ale localităţii.

Cele spuse sunt valabile şi īn cazul unor clădiri mai noi care suferă procese de modernizare energetică şi nu numai.

Ne gāndim la cazul apartamentelor din blocurile de locuit ale marilor oraşe, cu vechimi de 15…35 ani.

Blocuri de locuit realizate pe banda rulanta, īn conditii sărăcăcioase, cu celebrele panouri de faţadă subţiate, avānd izolaţii termice precare.

Să presupunem că nu toţi locatarii au posibilităţi materiale sa-şi izoleze suplimentar panourile de faţadă ale apartamentelor lor.

Ce fac ceilalţi ?

Le izolează pe la interior; de obicei, cu polistiren ascuns sub o tencuiala nouă.

Este bine, este rău ?

Vom vedea impactul īn cele ce urmează.

 

Plimbarea vaporilor de apă

Deşi sună mai neobişnuit aceasta este realitatea: vaporii de apă din īncăperile noastre se plimbă (şi) prin …pereţii exteriori, īn drumul lor dinspre interior spre exterior.

Cauza este simplă.

Iarna, la temperaturi negative de –10…-20 oC, aerul exterior are umidităţi relative ridicate (peste 85%), dar un conţinut sărac īn vapori de apă (pentru cunoscători: la minus 14 oC sub 1 gram de apă la 1 kg de aer uscat; care vapori de apă exercită o presiune parţială de cca. 1 milibar).

Īn acelaşi timp, īn īncăperile noastre, la temperaturi de cca. +22 oC se găsesc de cca. 8 ori mai mulţi vapori de apă, care exercita o presiune pe faţa interioara a peretelui de cca. 13 ori mai mare decāt o fac vaporii de apa pe faţa exterioara a aceluiaşi perete (mai precis: la +22 oC şi 50% umiditate relativă, conţinutul absolut de vapori de apă este de cca. 8,5 grame per 1 kg de aer uscat iar presiunea parţială exercitată de aceştia este de cca. 13,5 mbar).

Consecinţa o putem intui imediat: vaporii de apa de al interior avānd o presiune mai mare decāt cei de afară, călătoresc pe ruta de la interior - la exterior.

Cele de mai īnainte vin să ne dezvăluie un fapt real dar mai puţin sesizabil: peste tot īn atmosfera pe lāngă aer se afla īn permanenţă, mai mulţi sau mai puţini vapori de apă.

Mai mult, vaporii de apă se află „īmprăştiaţi” şi īn pereţi, īn materialele de construcţie din care sunt făcuţi aceştia; pentru ca pentru realizarea acestora se foloseşte (multă) apă.

Practic, ştim cu toţii că o casă nouă prezintă un grad iniţial ridicat de umezeală.

După evaporarea masivă a acesteia, īn pereţi rămāne o cantitate minimă de vapori de apa care rămān supuşi presiunilor (parţiale ale) vaporilor de apa din exteriorul, respectiv, din interiorul peretelui.

Īn acest fel, de regulă iarna, „curgerea prin pereţi” a vaporilor de apă se face de la interior spre exterior.

Problemele apar cānd vaporii de apa, din perete sau de pe faţa interioara a peretelui, ajung la saturaţie.

 

Ce este saturaţia

Mai īn glumă, mai īn serios, la saturaţie vaporii de apa, datorita condiţiilor particulare īn care se afla, se …satură sa mai rămānă vapori de apa şi redevin …(picături de) apă lichidă.

Aşa cum ştim, aerul atmosferic este format, īn stare normală (la presiuni şi temperaturi uzuale) dintr-un amestec de gaze şi vapori de apă.

Spre pildă, īntr-un metru cub de aer, la +20 oC şi presiunea atmosferica normală (1 bar sau, pe stil vechi, 760 mm coloană de mercur) cantitatea maximă de apă sub formă de vapori care poate fi reţinuta de 1 kg de aer uscat este de cca. 15 grame (cu completarea mai riguroasă: şi care are presiunea de saturaţie de cca. 23,5 mbar).

Dacă īncercăm să introducem o cantitate suplimentară de vapori de apa aceştia vor condensa (pentru curioşi: vaporii cei noi vor exercita o presiune suplimentară faţă de presiunea parţială iniţială, care depăşind presiunea de saturaţie, conduc la producerea condensării).

Este ceea ce numim atingerea punctului de saturare a aerului.

Luānd drept exemplu o īncăpere din casa noastră, cu dimensiunile, L x l x H = 4 x 5 x 2.8 şi volumul, V= 56 m3, īn care se află 4 persoane īn stare de repaus, iar camera nu este aerisită (este dotată cu geamuri fixe tip „termopan”), „producţia” de vapori de apă ajunge la 4 x 40 g apă/ oră*pers = 160 g apă/ oră.

Īn acest caz presiunea de saturaţie se atinge după cca. 4,5 ore.

Dacă cele 2 persoane efectuează o muncă fizica uşoară cele 9 ore se „scurtează” la cca. 3 ore.

 

Zonele de condensare 

Unde se condensează vaporii de apă ajunşi la saturaţie ?

Īn cel puţin două locuri, neprielnice nouă: pe suprafaţa dinspre īncăpere a peretelui exterior şi/sau chiar īn interiorul peretelui.

Pe perete. Aici vaporii de apă vor condensa (iarna), īn primul rānd pe zonele de perete care s-au răcit atāt de mult īncāt au temperatura sub aceea a punctului de rouă a aerului.

Spre exemplu, īn cazul unei īncăperii, īn care se īnregistrează īn aer + 20 oC şi pe peretele exterior +18 oC, condensul īncepe sa se depună (pe suprafaţa peretelui) imediat ce umiditatea relativă atinge 90% adică, īn aer, vaporii de apă depăşesc valoarea de 13 g/ kg aer uscat.

Cu cāt peretele este mai slab izolat, şi temperatura sa superficială se micşorează, cu atāt condensul īncepe să apară mai repede.

Īn perete. Acesta este un caz la fel de grav, cu diferenţa că, dacă īn primul caz apar igrasia şi coloniile de ciuperci (cu impact nociv asupra sănătăţii locatarilor), īn al doilea caz se poate distruge peretele.

Spusă īn cuvinte cāt mai simple, situaţia se poate rezuma astfel: dacă īn drumul vaporilor de apă, de la interior la exterior (condiţionaţi de permisivităţile la vapori ale diferitelor straturi componente ale peretelui), apar porţiuni interioare ale zidului, īn care se depăşeşte presiunea de saturaţie a vaporilor, acolo se produce şi se acumulează condensul (vaporii devin lichid).

Dacă īn timpul verii, cānd zidul exterior se īncălzeşte, aceste depozite se evaporă, situaţia este simplificată.

Īn plus, dacă depozitele de condens nu dispar īn timpul verii, avem de-a face cu o acumulare progresivă, multianuală, de apă īn perete; īn condiţii de temperatură negative (sub zero grade Celsius), condensul īn cauză poate īngheţa, distrugānd zidul.

 

Soluţii practice

Enumerăm, pe scurt, unele soluţii īn cazurile prezentate:

-   Izolarea suplimentară a peretelui exterior pe partea exterioară a acestuia;

-   Dacă acest lucru nu este posibil, peretele se izolează la interior, intercalāndu-se īntre izolaţie şi vechiul perete diferite tipuri de bariere de vapori, care pornesc de la vopsiri cu vopsele speciale (sau lipiri de materiale plastice speciale) pānă la intercalarea īn aceleaşi locuri de plăci metalice, care nu ruginesc (de ex. foi subţiri de cupru).

-   Īncălzirea corectă a īncăperilor şi, mai ales,

-   Ventilarea corespunzătoare a casei pentru controlarea umidităţii aerului din īncăpere, ce nu trebuie să depăşească anumite limite (calculabile), pentru un anumit tip de zid;

-   Eliminarea „producătorilor temporari” de umezeală ( de ex. īntr-o īncăpere cu pereţii exteriori slab izolaţi se vor evita aglomerările, nu se păstrează iarna ghivece cu flori etc.);

-   Utilizarea dezumidificatoarelor, care permit extragerea excesului de umezeală īn anumite situaţii, bine precizate.

 

Ne propunem ca īn curānd să vă prezentăm unele tipuri de aparate de dezumidificare a aerului ca şi unele care, dimpotrivă, permit umidificarea artificială a aerului (pentru acest caz: anexăm foto).

 

Articol publicat īn Revista UTIL, Anul V, nr. 2 / 2006

<<< īnapoi