ÎNAPOI / BACK

Cap 03-2005   ALEGEREA APARATELOR DE AER CONDIŢIONAT

 

Teodor TERETEAN

 

Climatizarea (condiţionarea aerului) încăperilor din locuinţe este unul din marile câştiguri ale calităţii traiului nostru.

Necunoscută, până mai de curând, pentru marea majoritate a conaţionalilor noştri, această posibilitate de trai pare azi familiară.

În special celor din mediul urban.

La noi în ţară totul a început, cu precădere, în birouri.

Aici s-a produs un efect nou, dar nu neaşteptat, asupra celor care au lucrat în acest tip de microclimat.

Noua obişnuinţă de la birou s-a mutat …acasă.

Este deja dovedit ştiinţific, atât medical cât şi social, că a trăi în aer condiţionat înseamnă a trăi mai bine şi mai …mult.

Şi, nu în ultimul rând, mult mai sănătos.

 

De ce climatizăm.

In România, clima exterioară este de tip continental excesiv: veri călduroase şi ierni geroase.

Chiar dacă, intervalele de timp cu temperaturi excesive nu sunt foarte lungi, acestea ne pot aduce prejudicii semnificative sănătăţii.

Mai ales dacă, în încăperile în care stăm sau lucrăm, nu sunt condiţii corespunzătoare de climă interioară (microclimă).

Cu excepţia sezoanelor blânde (primăvara şi toamna), din ce în ce mai scurte, restul perioadelor au devenit suficient de agresive, cu ierni capricioase având temperaturi între -50C şi -250C şi veri  nărăvaşe, cu temperaturi frecvente, între +350C şi +420C.

Evident, la nivelul fiecărei localităţi din ţară, valorile sunt diferite dar impactul asupra omului este acelaşi.

Majoritatea oamenilor, indiferent de gradul de îmbrăcare, afară sau înăuntru, se simt bine la o temperatură medie a pielii corpului de cca. +330C.

Starea de inconfort termic apare când această temperatură se află sub +31,60C sau peste +34,40C.

Pentru un om, aflat într-o încăpere, atât suprafeţele acesteia (pereţi, ferestre, tavan, pardoseală etc.), cât şi aerul înconjurător, static sau în mişcare, sunt elementele spre care acesta îşi transferă căldura produsă prin metabolism.

Transferul are loc direct, prin piele, prin transpiraţie şi prin respiraţie.

De felul şi de mărimea acestor transferuri depinde starea noastră de confort.

 

Cum climatizăm.

Climatizarea locuinţelor noastre se face cu aparate de aer condiţionat.

Din motive de economicitate, pentru uzul unui mare segment al populaţiei, se utilizează aşa-zisele „splituri”, care nu sunt altceva decât echipamente de aer condiţionat formate din două părţi.

Pe faţade sunt vizibile, de regulă, condensatoarele (părţile exterioare ale echipamentelor).

În încăperi, pe faţa interioară a zidurilor, se montează evaporatoarele (părţile interioare ale aceloraşi echipamente).

Convenabilă sau nu, aceasta este situaţia.

Împreună formează un tot, care poate modifica microclimatul încăperilor (în primul rând temperatura), în sensul dorit de proprietar.

 Din punct de vedere istoric, înaintea spliturilor au fost aparatele de fereastră (tip monobloc), care înglobau într-o singură carcasă ambele părţi ale „splitului”.

Aceste aparate mai există şi astăzi.

Mult apreciate de occidentali, în speciali de americani.

Erau şi sunt echipamente mai ieftine, dar mai zgomotoase.

Şi mai greu de amplasat în ferestrele noastre tradiţionale.

„Spliturile” au scos o mare parte din zgomot afară din casă, dar costul lor este ceva mai mare.

Oricum pentru vechile noastre apartamente în care încăperile au înălţimi de 2.7 – 2.9 m „spliturile” sunt singurele convenabile.

Pe măsură ce se vor construi clădiri în care înălţimea încăperilor sa crească până la 3.00-3.20 m, caz în care să se poată amenaja un tavan fals, se vor putea folosi aparate dintr-o treaptă superioară, aşa-zisele „ductibile” (air duct =canal de aer).

„Ductibilele” permit transportul aerului în tavanul fals prin canale flexibile, izolate termic, în cele mai potrivite locuri de introducere a aerului în încăpere pentru evitarea duşmanii principali ai aerului condiţionat.

Am numit astfel curenţii de aer creaţi de amplasarea incorectă a „spliturilor” sau a altor guri de insuflare.

Curenţii de aer sunt sesizaţi de răcirea locală, nedorită, a unor porţiuni ale corpului uman, generată de mişcarea aerului.

Curenţii de aer sunt neplăcuţi, în mod egal, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi, senzaţiile nedorite apărând atunci când, în încăperi, aerul înconjurător are viteze mai mari de cca. 0,25 m/s.

 

Cum alegem aparatele de aer condiţionat.

Aceasta este cea mai frecventa întrebare care mi se pune în ultima vreme.

Răspunsul scurt este: cât mai economic, dar eficient.

Există o mulţime de date practice referitoare la mărimea acestor aparate.

Este bine să luăm în considerare două elemente, esenţiale, ale alegerii: necesarul de frig al încăperii şi puterea frigorifică a aparatului.

Majoritatea negustorilor de aparate de aer condiţionat fac o socoteală scurtă în faţa Dumneavoastră: înmulţesc suprafaţa încăperii cu un indice furnizat de fabricant.

Calculul, va atrag eu atenţia, este simplist: uneori se potriveşte, alteori nu !

Un exemplu prezentat în continuare poate fi lămuritor.

Sa presupunem o sufragerie (living room) suprafaţa de S=5 x 4 = 20 mp, amplasată la un etaj curent al unui bloc de locuinţe.

Vom face calculul în doua ipoteze diferite: (1) încăperea are o singură fereastră şi, respectiv, (2) încăperea are doua ferestre.

Nu vom lua în calcul alte date, cum ar fi: numărul uzual al ocupanţilor, prezenţa televizorului, calculatorului, imprimantei sau a altei aparaturi care să degaje căldură.

Rezultatul îl prezint în diagrama alăturată, folosind (pentru uzanţa cititorilor noştri) exprimările puterii frigorifice în BTU/h (mai uzuale în limbajul negustoresc) şi nu în kW (cum este standardizat tehnic, în Europa).

 


 


Din analiza figurii rezultă:

-      Necesarul de frig al încăperii variază de la simplu la peste dublu (între camera cu o fereastră la N (NE) şi aceeaşi cameră cu două ferestre, din care cel puţin una la S (SW), adică de la cca. 210 BTU/h*mp (63 W/mp) la cca. 470 BTU/h*mp (137 W/mp);

-      Un aparat de 7000 BTU/h (~2 kW) face faţă doar în cazul a trei orientări ale încăperii cu o fereastră;

-      Un aparat de 9000 BTU/h (~2.5 kW) nu acoperă cel puţin două orientări ale unei încăperi cu două ferestre;

-      Dacă am lua în consideraţie şi celelalte degajări de căldură, pentru încăperea cu două ferestre ar trebui luat un aparat de minimum 12000 BTU/h (~3.5 kW), ş.a.m.d.

Concluzii referitoare la mărimea aparatului:

-      Întâi aflaţi (calculaţi cât mai corect cu ajutorul unui profesionist) necesarul de frig al încăperii şi pe urmă investiţi; la nevoie, folosiţi un indice de necesar de min. 150 W/mp;

-      Dacă ştiţi că vă deranjează curentul, cumpăraţi aparate mai mari, care vă vor asigura necesarul maxim al încăperii la turaţie medie a aparatului (în cel mai rău caz); asta nu înseamnă cheltuiala suplimentară;

-      Nu cumpăraţi aparatul cel mai mic (deci cel mai ieftin) decât dacă nu aveţi încotro, obişnuindu-vă cu gândul că la vârf de sarcină acesta va trebui sa insufle debitul maxim; de aceea, acordaţi o atenţie suplimentară  locului de amplasare a unităţii interioare în încăperea Dvs.;

-      Lipsa fondurilor poate conduce la achiziţionarea de aparate subdimensionate care (obligate să funcţioneze, la turaţie maximă, timp îndelungat) sigur vor produce curenţi de aer neplăcuţi, (suplimentar) zgomot şi se vor uza repede.

În plus, alegerea aparatului cu o mică rezervă de putere a aparatului face ca acesta să aibă o viaţă mai lungă.

Şi poate că surplusul plătit, merită.

Vorba ceea: Când eşti sărac, nu cumperi ieftin !

 

Alegerea locului amplasării unităţii interioare a „splitului”


Alegerea în cauză  nu trebuie după …ureche sau …alte interese ale către montatorilor (de ex. scurtimea conductelor de legătură).

 


În Fig. 2 se ilustrează unele moduri, mai convenabile, de amplasare a unităţilor interioare (unităţile exterioare nu sunt figurate).

Legendă (sunt prezentate un birou şi un dormitor): 1 - birou; 2 - oameni aşezaţi; 3 - masă calculator; 4 - pat.

În fiecare încăpere se prezintă: unităţile interioare de tratare a aerului (albastru închis) şi sensurile de insuflare a aerului (săgeţi verzi), paralel cu peretele exterior (A) şi perpendicular pe peretele exterior (B).

Cele mai favorabile poziţii de amplasare a echipamentelor sunt cele marcate cu A şi B.

În  aceste situaţii se respectă următorul principiu: corpul uman se întâlneşte cu aerul insuflat de aparate numai după ce acesta a parcurs un drum cât mai lung, răsucindu-se practic pe 2-3 laturi ale încăperii.

În acest fel, jetul de aer, insuflat de aparat, "îşi pierde din putere" (îşi micşorează energia cinetică) prin frecarea de pereţi, tavan, mobilier etc.

În nici-un caz nu lăsaţi să se monteze aparatul încât jetul: să vă sufle direct în pat, în faţă, în ceafă, în urechi, în ochi, în creştetul capului, peste şale sau de-a dreptul într-un dulap voluminos care să îl devieze spre locurile unde sunt aşezaţi oamenii (care activează sau se odihnesc, mai mult sau mai puţin îmbrăcaţi).

De regulă, după 6-9 m de parcurs, cu 1-2 schimbări de direcţie, jetul îşi pierde capacitatea de a produce senzaţia de curent.

Concluzii referitoare la amplasarea aparatului:

-      familiarizaţi-vă cu ideea că utilizarea aerului condiţionat vă poate modifica unele obiceiuri;

-      nu lăsaţi ca amplasarea unităţii interioare a splitului să fie făcută la întâmplare (de ex. dacă negustorul spune că montajul este gratis (!) el este interesat să plătească montatorului lungimea minimă de conducte pentru freon, Dvs. trezindu-vă cu o ciudăţenie de "aer condiţionat").

-      respectaţi regula diminuării energiei cinetice a jetului de aer, lungindu-i traiectul prin încăpere;

-      la nevoie, modificaţi poziţiile de amplasare a mobilierului pentru a nu împiedica o curgere corectă a aerului;

-      eventual, renunţaţi la anumite obiecte de mobilier, dacă încăperea este supraîncărcată;

-      dacă puteţi, procuraţi echipamente avansate tehnologic [de ex.: cele dotate cu baleiere (măturare) automată a jetului de aer pe orizontală];

-      oricum, decât aer condiţionat cu …curenţi de aer, mai bine …lipsă.

De curând, în Statele Unite ale Americii s-a încheiat un studiu, făcut pe coasta de est, timp de mai mulţi ani.

Au fost comparate (strict medical şi nu numai) calitatea şi durata de viaţă a două comunităţi: una în care componenţii au avut în case instalaţii de aer condiţionat şi alta care oamenii au trăit în mod natural (adică …fără !).

Rezultatul a fost semnificativ, dar nu neaşteptat: prima comunitate a avut în mod substanţial mai mulţi oameni longevivi şi mai sănătoşi.

 

Articol publicat în Revista UTIL, Anul IV, nr. 3 / 2005      

ÎNAPOI / BACK

* TEODOR TERETEAN este Doctor Inginer în Termo-Hidraulica Instalaţiilor, Fax: 021 232 5145. Tel: 0722 363 066.