CUM PĂSTRĂM AERUL CURAT: CAMERE FĂRĂ ALERGENI (I)

 

Teodor TERETEAN

 

în ultimele decenii, viaţa cotidiană în marile oraşe, şi nu numai aici, ne-au pus în faţa unor situaţii speciale din punctul de vedere al păstrării sănătăţii noastre.

În general, petrecerea unui număr incredibil de ore în interiorul incintelor, construite mai mult sau mai puţin inspirat, au condus în destule cazuri la apariţia sau accentuarea unor stări ale corpului uman de la disconfort la apariţia şi dezvoltarea unor boli.

Vom încerca în cele de faţă să vă prezentăm problema alergenilor, adică a acelor agenţi care generează alergii şi care sunt prezenţi, sub o formă sau alta, în mediul construit în care trăim.

De asemenea, vom prezenta şi unele mijloace prin care putem să limităm sau chiar anulăm influenţa acestora.

 

Factori poluanţi

Azi asistăm la o modificare importantă a habitatului, fie în locuinţa noastră, fie la locul de muncă: există un adevărat asalt de materii şi materiale noi folosite în acest scop.

Toate acestea, plus unele modificări de comportament (de ex.: fumatul excesiv, introducerea animalelor în locuinţe etc.), au mărit semnificativ numărul agenţilor care agresează corpul uman.

În plus, aparatele de aer condiţionat care, pe lângă elementele benefice cunoscute (păstrarea temperaturii şi umidităţii aerului, în anumite limite), introduc în spaţiul de locuit un element nou: activarea mişcării aerului în încăpere.

Faţă de habitatul tradiţional autohton (de ex. cel interbelic), în care încăperile aveau înălţimi de peste 3 m, cu suprafeţe (relativ) generoase, ulterior au apărut apartamentele de bloc, cu suprafeţe şi volume de locuit …economice.

Dacă se consideră un living cu un volum de cca. 35 m3 (rămas după scăderea  volumului ocupat de mobilier), dotat cu un aparat de 12000 BTU/h (3,5 kWfrig), atunci la un debit de aer recirculat de cca. 530 m3/h, se constată că, practic, la fiecare 4 minute tot aerul din încăpere, vehiculat de aparat, a parcurs activ volumul încăperii.

Deci, în incintă s-a produs o activare semnificativă a circulaţiei aerului interior.

În aceste condiţii nu este de mirare că toţi poluanţii, „cuibăriţi” în acest spaţiu, sunt „vânturaţi” şi inhalaţi activ de către ocupanţi încăperilor, în doze crescute.

Să recapitulăm câţiva dintre cei mai frecvenţi poluanţi întâlniţi în încăperile noastre: aerosoli (praf, fum de ţigară, polen), păr de animale (în living şi în dormitoare), gaze (radon, monoxid de carbon, emisii de ozon de la aparatura electronică), microorganisme (bacterii, spori de ciuperci, acarieni), chimicale (componente organice volatile /COV-uri/, spray-urile anti-insecte, solvenţi iritanţi), mirosuri (în bucătărie) etc.

Cercetări recente au arătat că „aerul din interiorul incintelor noastre este, probabil, de 8-10 ori mai poluat decât cel din exterior”.

În acelaşi timp, specialiştii în domeniul studiului mediului înconjurător au arătat recent că cca. 50% din toate problemele noastre de sănătate sunt cauzate sau favorizate de poluarea aerului interior, în special de prezenţa aici a alergenilor.

În Fig 1 sunt prezentate sugestiv câteva zone de existenţă a alergenilor în casele noastre.

 

Câte ceva despre alergii

Studiile medicale din ultimele decenii au pus în evidenţă impactul crescând al tuturor alergenilor menţionaţi, asupra sănătăţii omului.

Alergenii reprezintă suma substanţelor străine care, odată introduse in organism (de ex. pe calea aerului), produc alergii, adică majorează patologic sensibilitatea organismului, declanşând reacţia acestuia.

Astfel, astmul alergic este o inflamare a părţii inferioare a sistemului respirator; aceasta presupune o suprapunere de efecte generate de prezenţa unui astm şi a unei alergii respiratorii (de ex. rinita alergică).

O alergie se declanşează când sistemul imunitar „consideră” unele substanţe inofensive (de ex. polenul, praful etc.), ca fiind periculoase generand anticorpi pentru apărarea organismului în cauză.

Odată cu activarea sistemului imunitar împotriva „intruşilor” apar şi efectele secundare atât de cunoscute precum: nasul care „curge”, ochii inflamaţi, strănuturile etc.

 

Ce sunt acarienii

Dacă despre majoritatea agenţilor menţionaţi mai înainte ştim câte ceva, acarienii reprezintă vietăţi mai puţin sesizabile.

Denumiţi şi „căpuşe de praf” (dust mites), acarienii sunt un fel de micro-purici sau micro-păianjeni, care sunt purtaţi aleator prin spaţiul unei încăperi, depunându-se odată cu praful, în zonele ferite de curenţii de aer.

Iată câteva exemple ale căror dimensiuni variază între 80 şi 120 microni (Fig 2 şi Fig 3).

De regulă, acarienii vieţuiesc în toate casele (în covoare dar mai ales în mochete, mobilier, aşternuturi, perdele, tapiserii, prosoape) gradul de curăţenie fiind acela care poate diferenţia numărul lor în locuinţă, la un moment dat.

 

Se estimează ca într-o grămadă de praf, care ocupă volumul unei linguri de supă, pot trăi câteva mii de acarieni; aceştia pot produce până la o jumătate de milion de cocoloaşe de excremente.

Aglomerările de acarieni pot fi găsite în crăpăturile de mobilă şi fisuri de materiale de construcţie, locuri în care curăţarea profundă şi completă se face cu dificultate.

Pentru a avea o imagine sugestivă cu privire la impactul unei curăţenii „de mântuială”, unele studii pun în evidenţă o creştere în greutate cu 10%, în şapte ani, a unei perne obişnuite de dormit, datorită cuibăririi aici a acarienilor şi a depozitarii excrementelor lor.

Hrana uzuală a acarienilor provine din descuamarea pielii umane, iar apa şi-o iau din vaporii de apă furnizaţi tot de om, prin respiraţie şi transpiraţie.

Ne apare din ce în ce mai clar imaginea răspândirii în aerul respirabil al încăperii pe care o locuim, a acarienilor ca şi a excrementelor lor, datorită particulelor de praf cu care se asociază.

Pentru persoanele mai sensibile alergic putem explica în acest fel reacţiile tipice în caz de infestare: de la simptome mai uşoare (ochi înroşiţi, strănut, tuşit sau respiraţie grea) la cele mai grave (astm bronşic, eczeme sau rinite alergice).

 

Influenţa animalelor de companie

Sunt cunoscute rolul şi importanţa existenţei animalelor de companie (câini, pisici, pasări de colivie etc.) în viaţa oamenilor.

Cercetările au arătat că în cazul acestora nu animalele sau păsările, în sine, sunt alergenice, ci anumite reziduuri produse de către acestea, reziduuri care sunt pierdute şi răspândite constant în mediul înconjurător (de ex. descuamările, părul, puful, aerosolii de găinaţ uscat).

Cu toate acestea, chiar dacă există anumite rase de câini sau pisici care produc mai puţine descuamări (mătreaţă, păr), nu se poate spune că aceste animale sunt complet non-alergenice.

În ceea ce priveşte pisicile studiile ne reamintesc de faptul că aceste animale „autocurăţindu-se” continuu, îşi îmbibă blana cu propria salivă care, ulterior, se răspândeşte în aerul din incintă, odată cu părul eliminat.

Nu animalele sunt de vină pentru această stare de fapt; însă, persoanele care sunt declarate sensibile la alergii, trebuie să evite convieţuirea cu animalele, în incinte.

Evident există o serie de măsuri care pot fi luate pentru limitarea influenţei factorilor alergenici asociaţi cu răspândirea părului animalelor (saliva uscată, praf, polen etc.), ca de exemplu: desprăfuirea şi aspirarea prafului, păstrarea pardoselilor de lemn fără covoare, evitarea tapiţeriilor acumulatoare de praf, evitarea mochetelor, îmbăierea frecventă a animalelor.

Aceste măsuri se iau în special în cazurile în care oamenii au fost declaraţi sensibili la alergii sau au malformaţii ale sistemului respirator.

 

Mijloace tehnice antialergice

Atmosfera poluată a marilor zone de aglomerare urbană, exterioară caselor noastre, este una din cauzele existenţei unei anumite părţi de alergeni (praful, polenul, microorganismele aeropurtate etc.).

Pe lângă aceştia, în atmosfera interioară incintelor în care trăim, se găsesc alergeni suplimentari (bacterii, mirosuri, chimicale, păr de animale etc.) asupra cărora va trebui să acţionăm prin anumite mijloace, pentru limitarea efectelor lor nefavorabile sănătăţii noastre.

Enumerăm unele mijloace de obţinere a unor incinte cu minimum de alergeni:

-       Tratamente specifice de curăţare profundă a covoarelor şi cuverturilor, ca şi folosirea unor substanţe de protecţie anti-microbiană a suprafeţelor curăţate,

-       Folosirea echipamentelor de aer condiţionat cu lămpi ultraviolete germicide pentru păstrarea suprafeţelor bateriilor de răcire neinfectate de ciuperci,

-       Utilizarea unor tratamente de şoc cu ozon pentru distrugerea ciupercilor şi bacteriilor,

-       Folosirea unor purificatoare de aer cu încărcare energetică ridicată pentru distrugerea aerosolilor alergenici (viruşi, bacterii, ciuperci, spori etc.),

-       Împrăştierea unor aerosoli cu mare capacitate fungicidă, germicidă, biocidă pentru echipamentele de aer condiţionat ale clădirii,

-       Nu în ultimul rând, folosirea unor aspiratoare performante pentru curăţenia incintelor.

Sunt citate situaţii practice în care aplicarea coroborată a unor asemenea tratamente într-o incintă, au condus la diminuarea cu 75% a numărului de aerosoli alergenici prezenţi aici.

Trăim într-un paradox permanent: pe de o parte, ne-am montat la casă sau apartament ferestre de termopan, ca să ne separăm etanş de mediul de afară (anulând infiltraţiile nedorite de aer, zgomotul etc.), iar pe de altă parte, ne-am „auto-sechestrat” în interior cu alergeni, mirosuri şi alţi poluanţi.

Fără îndoială, sistemele de filtrare a aerului ale aspiratoarelor de praf, ale aparatelor de aer condiţionat, ca şi ale purificatoarelor de aer fac parte dintre armele redutabile de combatere ai acestor agenţi.

Eficacitatea acestora este însă diferită: după modelul constructiv şi după …preţ.

 

Aspiratoarele de praf

În cazul aspiratoarelor de praf, mai ales pentru reşedinţele persoanelor alergice, procuraţi şi folosiţi aspiratoare care utilizează:

-       filtre de înaltă eficienţă (HEPA) pe circuitul de aer care reîntoarce aerul aspirat în încăpere,

-       apa ca element de filtrare şi spălare a aerului aspirat din încăpere; acestea folosesc principiul epuratoarelor de gaze (scrubbers), spălând aerul poluat cu apă prin barbotare (amestecare cu vânturare); este vizibilă camera de spălare cu apă (în centru) şi priza de aer viciat (în dreapta, mijloc), în care se introduce tubul flexibil de captare (Fig 4).

Aspiratoarele cu filtre HEPA sunt mai uşor de manevrat, dar necesită o schimbare relativ frecventă a filtrului (care costă), mai ales în încăperile cu grad important de murdărire.

Aspiratoarele cu spălare cu apă sunt ceva mai voluminoase, dar apa barbotată de către aerul poluat este un excelent reţinător de agenţi poluanţi.

 

Echipamentele de aer condiţionat

Tendinţele actuale în domeniul ventilării caselor noastre arată necesitatea realizării până la patru trepte de filtrare şi purificare a aerului exterior introdus sau recirculat în încăperi, de către aparatele de aer condiţionat cu care ne-am dotat, astfel:

-       prefiltrarea mecanică, pentru reţinerea particulelor mai mari de 25 de microni,

-       filtrarea mecanică (conform normei europene EN 779), pentru reţinerea particulelor cuprinse între 10 şi 25 de microni,

-       trecerea prin raze ultraviolete, pentru distrugerea bio-aerosolilor şi

-       generarea de oxidare foto-catalitică cu ultraviolete, pentru distrugerea amestecurilor volatile organice.

<<< înapoi