ÎNAPOI / BACK

 

Cap 05-2005   ÎNTREŢINEREA APARATELOR DE AER CONDIŢIONAT

 

Teodor TERETEAN

 

Vrem, nu vrem, vara a venit şi în acest an mai devreme decât ne-am fi aşteptat.

Afară, în aer liber, razele soarelui au început să-şi arate de pe acum tăria.

Curând zidurile clădirilor noastre vor înfrunta energia pe care astrul zilei ne-o va introduce în incinte: camere de locuit, birouri, magazine, baruri etc.

Montarea echipamentelor de climatizare va fi inevitabilă pentru aceia dintre noi care au posibilitatea să le procure.

Este de la sine înţeles că montarea şi întreţinerea echipamentelor de aer condiţionat trebuie să fie făcută de profesionişti.

În acelaşi timp consider că este foarte util ca viitorul posesor al unui asemenea aparat să aibă un minim de cunoştinţe în ceea ce priveşte modul în care se întreţin aceste echipamente.

 În definitiv, fiecăruia dintre noi îi pasă de modul în care îi funcţionează instalaţia de aer condiţionat pe care a plătit-o şi care trebuie să-i facă viaţa mai frumoasă.

Pentru a şti în ce consta intretinerea este necesar a şti modul de funcţionare a echipamentelor.

 

Elemente despre funcţionarea echipamentului de aer condiţionat

În cele ce urmează ne vom referi la cel mai simplu echipament de aer condiţionat, echipamentul de tip „split”.

Repet: cuvântul anglo-american „split”, tradus direct înseamnă despicat, tradus liber, în limbaj tehnico-literar înseamnă „aparat alcătuit din părţi distincte”.

Cele două părţi principale ale echipamentului sunt: unitatea interioara (indoor unit) şi unitatea exterioară (outdoor unit).

Unitatea interioară conţine, de regulă pentru echipamentele care asigură numai răcirea (only cooling): carcasa, compartimentul de filtrare a aerului, bateria evaporatorului şi ventilatorul tangenţial.

Poetic vorbind unitatea interioară este acea parte a echipamentului de aer condiţionat care „locuieşte” cu noi în casă.

În unitatea interioară, se desfăşoară următoarele procese:

-   aspirarea aerului din încăpere, prin grila de intrare, de către un ventilator tangenţial, dispozitiv care asigură mişcarea aerului, atât în unitate, cât şi în cameră;

-   filtrarea aerului în sistemul de filtre al unităţii;

-   răcirea aerului prin trecerea acestuia printre aripioarele unei baterii răcite cu freon (evaporatorul circuitului de răcire);

-   insuflarea aerului, astfel răcit, în încăpere prin sistemul de fante (deschizături) ale unităţii.

Unitatea exterioară conţine, de regulă, pentru echipamentele care asigură numai răcirea (only cooling): carcasa, compartimentul compresorului, valva termostatică, bateria condensatorului şi ventilatorul axial de evacuare a căldurii din condensator.

Unitatea exterioară este acea parte a echipamentului de aer condiţionat care se aşează, în mod obişnuit, pe un perete exterior (sus sau la sol) ori pe acoperişul casei.

În unitatea exterioară, se desfăşoară următoarele procese:

-   aspirarea aerului din mediul înconjurător, prin grila de intrare de pe spatele unităţii, de către un ventilator centrifugal;

-   răcirea în bateria condensatorului, de către aerul aspirat, a agentului frigorific încălzit (un freon) prin comprimarea acestuia de către compresor, în cadrul ciclului frigorific al echipamentului;

-   expulzarea în atmosferă a aerului, astfel încălzit, prin intermediul ventilatorului cu care este dotată unitatea exterioară.

 

Elementele componente ale ciclului frigorific

Din cele de mai înainte rezultă existenţa a trei circuite distincte, dintre care primele doua se pot simţi, direct, de către oricare dintre noi, şi anume:

-   circulaţia aerului interior, răcit, în încăperea climatizată;

-   circulaţia aerului exterior, care serveşte la răcirea condensatorului;

-   circulaţia freonului în circuitul frigorific al echipamentului „split”.

În esenţă orice circuit frigorific de compune din următoarele patru părţi esenţiale:

-   compresorul;

-   condensatorul sau bateria de condensare cu ventilatorul ei;

-   valva termostatică de expansiune;

-   evaporatorul sau bateria de evaporare cu ventilatorul ei.

Cele patru componente menţionate sunt „legate” între ele prin ţevi (conducte) de cupru, protejate cu o izolaţie specializată (de tip armaflex), prin care circulă un freon.

Întrucât freonul R22 (cel mai utilizat în ultima parte a secolului trecut) a fost socotit un distrugător de ozon, în ultima vreme au intrat în uz aşa-numiţii freoni ecologici (ca de

ex. R-410-a denumit Puron, HFC-407c, R134a etc.).

Este bine să ştim că fiecare circuit frigorific are în interiorul sau cel puţin două trepte ale presiunii freonului:

-   partea de înaltă presiune, cuprinsă între compresor şi bateria de condensare (denumită hot line= partea fierbinte) „mergând” până la valva termostatică de expansiune;

-   parte de joasă presiune, cuprinsă între valva termostatică de expansiune, bateria de evaporare şi aspiraţia compresorului.

Din motive care ţin şi de evitarea producerii zgomotului în încăperea climatizată, primele trei părţi sunt montate, de regulă, în unitatea exterioară, iar ultima parte este montată în unitatea interioară.

Notă: în cazul echipamentelor frigorifice, de tipul „pompa termică” (heat pump), descrierea de mai înainte suferă anumite modificări şi completări, care vor fi analizate într-un viitor apropiat.

 

Elemente suplimentare despre filtrarea aerului în echipament

Cercetări recente efectuate la Centrul de Siguranţă, Sănătate şi Mediu Înconjurător din Marea Britanie (The Center for Safety, Health and Environment) au arătat că „aerul din interiorul incintelor noastre este, probabil, de 10 ori mai poluat decât cel din exterior”.

În acelaşi timp, specialiştii americani de la Asociaţia Medicală Americană (The American Medical Association), au arătat recent că „50% din toate problemele noastre de sănătate sunt cauzate sau favorizate de poluarea aerului interior, în special de prezenţa aici a alergenilor”.

Se ştie că alergenii sunt suma substanţelor străine care, introduse in organism (de ex. prin respiraţie), produc alergii, adică majorează patologic sensibilitatea organismului, inducând îmbolnăvirea acestuia.

Cititorul nostru este rugat sa retina ca exista deja pe piaţă, echipamente de aer condiţionat de tipul „2 în 1”, care, pe lângă condiţionarea aerului, realizează printr-o tehnologie adecvată, purificarea lui.

Astfel, prin tehnologia „aer pentru viaţă” (air for life) se realizează 4 trepte de filtrare şi purificare a aerului, astfel:

-   prefiltrarea mecanică, pentru reţinerea particulelor mai mari de 25 de microni,

-   filtrarea mecanică (conform normei europene EN779), pentru reţinerea particulelor cuprinse între 10 şi 25 de microni,

-   trecerea prin raze ultraviolete, pentru distrugerea bio-aerosolilor şi

-   generarea de oxidare foto-catalitică cu ultraviolete, pentru distrugerea amestecurilor volatile organice.

Apare evident faptul că aceste aparate sunt ceva mai scumpe, dar aerul tratat şi furnizat de acestea are calităţi care fac viaţa mai uşoară şi mai lungă.

 

Elemente despre intretinerea echipamentului

Putem admite o împărţire a operaţiunilor de întreţinere în doua mari categorii: operaţiuni normale şi, respectiv, sezoniere.

Întreţinerea normală constă în verificarea stării de funcţionare a anumitor componente.

La unitatea interioară se verifică:

-   starea de curăţenie a prefiltrelor şi filtrelor mecanice;

-   starea bateriei (evaporatorul);

-   starea generală a unităţi.

Controlul filtrelor de aer se face uzual la 6 luni.

În cazul mediilor prăfoase se va face trimestrial.

În esenţă, filtrele mecanice de aer se spală cu apa călduţă în care s-a dizolvat un detergent neutru după care se limpezeşte şi se usucă cu multă grijă.

De regulă, se vor folosi regulile de curăţare indicate de fabricant.

Bateria evaporatorului se va curăţă de eventualele depozite de murdărie acumulată prin trecerea aerului.

Aripioarele îndoite se îndreaptă cu un pieptene specializat, pentru restabilirea unei curgeri corecte a aerului.

Controlul stării maşinii se referă la ansamblul său punându-se în evidenţă eventualele oxidări sau murdăriri exterioare, care trebuie înlăturate.

La unitatea exterioară se verifică:

-   reumplerea circuitului cu freon dacă presiunile se abat de la normal;

-   eficacitatea siguranţelor de protecţie;

-   valoarea tensiunii de alimentare;

-   puterea absorbită;

-   starea strângerilor racordurilor electrice şi frigorifice,

-   starea contactoarelor compresorului;

-   verificarea presiunilor de funcţionare, subrăcirea şi supraîncălzirea;

-   eficacitatea rezistentelor compresorului (dacă există);

-   starea de curăţenie a aripioarelor condensatorului;

-   starea de curăţenie a palelor ventilatorului;

-   starea de curăţenie a tăviţei de recuperare a condensatului (dacă există).

Întreţinerea sezonieră se face după cartea tehnică a maşinii şi cuprinde operaţiuni de o şi mai stricta specializare.

 

Concluzii

Cele de mai înainte au avut rostul lămuririi cititorului nostru în privinţa complexităţii echipamentului pe care îl va achiziţiona sau pe care deja îl are.

Trebuie înţeles ca acest echipament trebuie urmărit şi întreţinut periodic cu toată grija, de către un personal tehnic specializat.

Cheltuielile de întreţinere sunt mai mici decât cele de reparare sau de înlocuire completă a unui echipament distrus de o exploatare neglijentă.

În funcţie de preţ şi de firma producătoare echipamentele de aer condiţionat pot avea o durată de viaţă cuprinsă între 5 şi 15 ani.

Dar numai cu o întreţinere periodică făcută ca la carte.

 

Articol publicat în Revista UTIL, Anul IV, nr. 5 / 2005      

ÎNAPOI / BACK

* TEODOR TERETEAN este Doctor Inginer în Termo-Hidraulica Instalaţiilor, Fax: 021 232 5145. Tel: 0722 363 066.