Cap 05-2006   VENTILAREA BĂILOR

Dr.-Ing. Teodor TERETEAN

īncă din luna ianuarie a acestui an am comentat īn paginile revistei UTIL (Nr. 1 / 2006) importanţa umidităţii aerului pe care īl respirăm.

Pe scurt, concluzia principală care s-a desprins din acel articol arăta clar că aerul care ne īnconjoară, şi pe care īl respirăm, trebuie să fie nici prea uscat (cu umiditatea relativă sub 30…40%), dar nici prea umed (cu umiditatea relativă peste 60…70%).

Umiditatea relativă scăzută generează creşterea evaporării apei din membranele umane (nasul şi gātul), conducānd īn final la uscarea mucusului tuturor membranelor sistemului nostru respirator; acelaşi efect se produce şi asupra pielii şi părului.

Astfel, la valori ale umidităţii īn jurul a 50% rata de mortalitate a anumitor microorganisme este maximă, iar virusul gripei īşi reduce drastic virulenţa.

Īn schimb, umidităţi relative ridicate generează condiţii extrem de favorabile īnmulţirii agenţilor patogeni sau alergenilor.

Īn Nr. 10 / 2005 al revistei de faţă, scriam despre influenta umidităţii asupra īncăperilor noastre şi a ferestrelor dotate cu geamuri termopan.

Reamintim cititorului nostru că nici pereţilor caselor (apartamentelor) noastre nu le prieşte o umiditate crescută īn interiorul īncăperilor pe care le mărginesc spre exterior (vezi revista UTIL Nr. 2 / 2006).

Dacă peretele nu este bine executat, īn zona „bolnavă” (de ex. datorită defectelor de izolare termică sau a calităţii slabe a materialelor de construcţie) se produc condensări ale vaporilor de apă; acestea, dacă persistă īn timp, generează apariţia mucegaiurilor, foarte periculoase pentru sănătatea ocupanţilor (de ex. conduc la apariţia bronşitelor, astmului pulmonar etc.).

Poate de aceea, nu vom īnceta să atragem atenţia asupra ventilării corecte a incintelor (camerelor) īn care trăim. 

 

Traseul corect al aerului īn casa noastră

 O ventilare corectă a unui grup de īncăperi, care alcătuiesc o locuinţă (fie o casă individuală, fie un apartament cu mai multe camere), presupune stabilirea de la bun īnceput a aşa-numitului traseu corect al circulaţiei aerului īn această zonă.

Pentru a purcede la stabilirea traseului va trebui să ţinem seama de īmpărţirea camerelor īn mai multe tipuri, după caracteristicile tehnologice ale activităţii desfăşurate aici, astfel:

-       Categoria 1-a: īncăperi care provoacă poluarea maxima a aerului, din care aerul nu trebuie să se răspāndească īn celelalte īncăperi locuite (de ex. bucătăria, băile, spălătoria etc.);

-       Categoria 2-a: īncăperi care provoacă poluarea moderată a aerului, care de regulă au un caracter neutru (de ex. dormitoarele, sufrageria (livingul) etc.);

-       Categoria 3-a: īncăperi care provoacă poluarea minimă a aerului şi care pot fi considerate zone mai curate din locuinţă (de ex. culoarele care duc la dormitoare, holurile, camera de īmbrăcare (dressing room-ul) etc.).

Aceasta īmpărţire sugerează, de la bun īnceput, cāteva elemente certe, după cum urmează:

-       Īntotdeauna o īncăpere din prima categorie trebuie ventilată īn depresiune (aici se va monta un ventilator care să aspire aerul poluat cāt mai aproape de locul de producere);

-       O īncăpere din categoria a 2-a este ocupată īntr-o anumită perioada de timp, bine precizată, astfel că aceasta poate fi ventilată, pur şi simplu, prin deschiderea ferestrelor, cānd acest lucru este posibil īn timpul zilei;

-        Īntotdeauna o īncăpere din a 3-a categorie trebuie ventilată īn suprapresiune (pe aici se va introduce aerul din exterior, fie pe cale naturală, fie cu ajutorul unor mici instalaţii dotate cu ventilator, filtru şi baterie de īncălzire a aerului iarna).

Reamintim că ventilarea este o acţiune prin care aerul din casă (apartament) este īnlocuit cu aer proaspăt, adus de afară.

Ventilarea trebuie privită, īntotdeauna, ca o īmprospătare a aerului  din casa noastră.

Aşa cum sunt casele noastre aşa va trebui sa fie făcută şi ventilarea lor; fără ventilare nu se poate.

Cu privire la băi, să analizăm pe rānd, cāteva tipuri de locuinţe.

 

Cum ventilam băile din vechile apartamente de bloc ?

Īn acest caz, atāt baia (ca de altfel şi bucătăria), trebuie să aibă guri de evacuare a aerului.

Īn ceea ce ne priveşte, considerăm că ventilarea naturală nu mai este suficientă; aceasta trebuie să fie īnlocuită cu ventilarea mecanică.

Varianta de evacuare A. Ideal ar fi ca fiecare dintre băile, aflate una sub alta, pe verticala unui bloc, să fie dotate cu cate o grilă corespunzatoare, metalică (din oţel, vopsit rezistent, sau din aluminium) cu dispozitive de īnchidere-deschidere (manuale, mecanizate sau automate) iar pe terasa blocului să fie montat un ventilator extractor comun.

Īntrucāt nu toate băile funcţionează simultan, debitul de aer extras ar putea fi diminuat, calculat conform unor criterii economice corecte, apropiate de realitate.

Problema spinoasă a acestui tip de ventilare rămāne posibilitatea de vandalizare a ventilatorului īn condiţii de supraveghere precară a locului de montaj.

Varianta de evacuare B. O alta variantă, sprijinită consecvent de oferta bogată īn produse a furnizorilor străini de echipamente sunt ventilatoarele de baie individuale, care trebuie să mărturisim sunt eficace.

Ventilatoarele sunt montate īn locul grilelor din plasă de sārmă cu care au fost dotate băile de către constructorul autohton, cu 20…40 de ani īn urmă.

Funcţionarea lor poate fi comandată prin mai multe mijloace, potrivit gradului de complexitate tehnică cu care a fost realizat produsul, astfel:

-       prin intermediul comutatorului de lumină care porneşte / opreşte ventilatorul odată cu cuplarea / decuplarea sistemului de iluminare artificială a băii;

-       prin intermediul aceluiaşi sistem, la care se adaugă un element de temporizare automată cu care este prevăzut ventilatorul; īn acest fel ventilatorul poate funcţiona, īn plus, cāteva minute după stingerea becului din baie;

-       prin intermediul sistemului menţionat mai īnainte, la care se adaugă un element de măsurare automată a umidităţii aerului (umidostat); acesta pune īn funcţiune ventilatorul, odată cu depăşirea unei valori prestabilite a umidităţii relative (de ex. 70%); īn acest fel ventilatorul va funcţiona pānă cānd umiditatea relativă scade sub valoarea prestabilită.

Deficienta majoră a sistemului īn speţă, provine din faptul ca reţeaua de canale de evacuare a aerului, construită din piese speciale de beton, cu o anumită formă constructivă, fiind cuplată la toate apartamentele de pe verticală, poate produce mari „īncurcături”; altfel spus, este posibil ca aerul evacuat de un ventilator, aflat la un etaj inferior, să fie „īmpins” prin reţea şi refulat īntr-o altă baie, aflată la un etaj superior.

Situaţia este cu atāt mai supărătoare, cu cāt mirosurile din prima baie se pot „muta” īntr-o altă baie, īn loc sa fie expulzate īn atmosferă.

 Apare astfel clar că, pentru băile aflate īn vechile blocuri de locuinţe, varianta corectă de ventilare rămāne varianta A, cu condiţia ca toţi locatarii de pe verticală sa consimtă la realizarea investiţiei.

Varianta de introducere. Īn toate cazurile analizate rămāne problema modului de īnlocuire a aerului evacuat mecanic din băi cu un altul, proaspăt, adus din exterior.

De regulă, astăzi, acest lucru se face necontrolat, prin toate neetanşeităţile apartamentului, īn cazul īn care nu vrem să deschidem vreuna dintre ferestre.

De aici şi slaba ventilare a băilor noastre din apartamentele de bloc.

Desigur că, deşi pare nejustificată economic, soluţionarea finală, corectă, a acestei probleme, presupune dotarea apartamentelor noastre cu o mini-instalaţie de introducere mecanică a aerului (formată din ventilator, filtru şi baterie de īncălzire electrică a aerului iarna).

 

Cum ventilam băile din noile apartamente de bloc ?

Apreciem că la proiectarea noilor blocuri de apartamente arhitectul-proiectant trebuie să colaboreze de la bun īnceput cu specialistul de ventilaţii.

Īn acest fel se pot amplasa mini-instalaţii de introducere a aerului proaspăt (aşa cum au fost prezentate mai īnainte) īn tavanul fals al unor īncăperi.

Debitul de aer insuflat īn acest fel, va putea echilibra suma debitelor de aer evacuate din toate băile, inclusiv pe acela evacuat de la bucătărie.

Este evident ca īn acest caz antreprenorul general al clădirii trebuie să aibă asigurată consultanţa unui specialist īn aer condiţionat şi ventilare.

 

Cum ventilam băile dintr-o casa individuală ?

Īn acest caz problema se simplifică din punct de vedere tehnic, dar apar costuri corespunzătoare īn realizarea fizica a instalaţiilor.

Orice casa realizata independent permite de la bun īnceput organizarea la un nivel superior al traseelor parcurse de către aer īn clădire.

Soluţia nu diferă substanţial de cele prezentate succint īn paragraful anterior.

Case amplasate īn zone curate. Īn cazul īn care casa se află amplasată īntr-o zonă curată, introducerea aerului proaspăt se poate face utilizānd fante de introducere prevăzute īn anumite ferestre, special realizate īn acest scop.

Īn timpul iernii, aerul rece care pătrunde īn īncăperile prevăzute cu ferestre cu fante, trebuie sa fie īncălzit printr-un surplus de căldură, furnizat aici de către radiatoarele termostatate cu care sunt dotate aceste īncăperi.

De regulă, băile sunt racordate la un sistem de canale dotat cu un ventilator de evacuare a aerului umed creat aici; ventilatorul este acţionat de oricare dintre umidostatele aflate īn băi.

De asemenea, fantele din ferestre sunt deschise automat pe măsura de creşte umiditatea relativă a īncăperilor adiacente, stabilindu-se īn acest fel un transfer de aer viciat spre exterior şi īnlocuirea sa cu aer proaspăt de afară.

Case amplasate īn zone mai puţin curate. Īn acest caz, se va aplica, īncă din faza de proiectare a casei, soluţia de la apartamentele din blocurile noi, fixarea traseelor de aer trebuind să fie făcută cu multă grijă de către un specialist atestat.

Costurile ulterioare sunt mult mai mari, cuantificabile, fie băneşte, fie prin sănătatea familiei Dumneavoastră.

Articol publicat īn Revista UTIL, Anul V, nr. 5 / 200

<<< īnapoi