Cap 06-2007  Comentarii asupra folosirii unor ventilatoare speciale

 

Dr.-Ing. Teodor TERETEAN

 

În unele discuţii recente avute cu cititori ai revistei UTIL, apare leit-motivul folosirii ventilatoarelor, atât în reşedinţele noastre, cât şi în micile ateliere care sunt ridicate pe lângă acestea.

În cele ce urmează vom face unele comentarii privind utilizarea câtorva tipuri de ventilatoare cu folosinţă specială, care, pătrunzând treptat pe piaţa autohtonă, vor putea fi folosite în folosul sănătăţii şi siguranţei concetăţenilor noştri.

 

Mica ventilaţie

Să facem o scurtă incursiune în habitatul din trecutul istoric apropiat.

Ne mai stăruie în minte din lecturi celebrele încăperi centrale ale locuinţelor existente până acum câteva sute de ani, în special în regiunile cu ierni neprietenoase, în care se făcea un foc, jos, în centrul încăperii, fumul ieşind printr-o deschizătură creată în punctul cel mai ridicat al tavanului.

Sigur că fumul cu pricina, înainte de a părăsi incinta, „mângâia” mai toate lucrurile dimprejur, impregnându-le cu acel miros inefabil, de care lumea modernă a zilelor noastre fuge cu dârzenie.

Chiar dacă bunicile noastre nu mai fac, demult, focul în sistemul descris mai înainte, problema mirosurilor din locuinţele noastre, mai ales acolo unde locatarii se hrănesc cu preparate produse „casnic”, rămâne de importanţă crucială în ridicarea nivelului calitativ al vieţii acestora.

Problema capătă o importanţă şi mai mare în cadrul noilor reşedinţe, case individuale cu mai multe camere, amplasate pe unul sau mai multe nivele în care bucătăria, prin gradul de dotare şi rafinament, depăşeşte nivelul mediu.

Situaţia rămâne demnă de luat în considerare şi în cazul micilor pensiuni; de exemplu, cele create pe lângă locuinţele individuale, în care „gătitul” pentru cei câţiva clienţi, face parte din afacere.

Mai pot fi date drept exemple micile ateliere, create pe lângă reşedinţele unor întreprinzători de mai mică anvergură, a căror activitate presupune utilizarea sistematică a instalaţiilor de dimensiuni mici sau medii, pentru ventilarea proceselor de muncă.

 

 Ventilatorul special de bucătărie

 

 

Sunt cazuri în care o hotă de mici dimensiuni, utilizată în bucătăriile standard din apartamentele obişnuite, nu mai este suficientă.

Unul din motive se referă la faptul că debitul de aer, aspirat prin hota montată deasupra plitei de gătit, este insuficient; în cele mai multe cazuri bucătăria este ventilată incorect.

În toate aceste cazuri debitele de aer aspirate, prin intermediul hotei de peste plită, se află în domeniul 500 … 4000 mc/h.

Pentru colectarea vaporilor de grăsime şi a aerosolilor de la prăjeli, fripturi etc. hotele se prevăd cu filtre metalice, alcătuite din plase de sârmă inoxidabilă (sau galvanizată), suprapuse în cadrul unor rame de tablă din otel inoxidabil sau galvanizată.

Tipul de ventilator utilizat în asemenea situaţii este prezentat în Fig 1; acesta transportă aer cald cu o temperatură de până la 120 oC şi poate avea o turaţie variabilă, controlabilă, fie prin comutator cu trepte, fie prin variator continuu.

Carcasa ventilatorului este confecţionată din pereţi dubli, de tablă galvanizată, între care se introduce cu rolul de izolant termic, vată minerală de 50 mm grosime.

Avantajul acestui tip constructiv de pereţi îl constituie capacitatea lor suplimentară de izolare fonică a ventilatorului, faţă de împrejurimile locului în care a fost montat.

 

 

 De regulă, locul de montaj este pe terase sau acoperişuri, ancorat corespunzător; în cazul echipamentelor mai mici se poate accepta montajul direct pe pereţii exteriori ai clădirii, situaţie ilustrată în Fig 2.

Însă, cea mai importantă caracteristică a acestui ventilator este simplitatea metodei prin care poate fi curăţat; astfel, prin „descuierea” şi rabaterea spre exterior a peretelui frontal, care susţine ansamblul format din motorul electric, rotorul (ventilatorului) şi axul de antrenare, se ajunge direct la porţiunile din interiorul ventilatorului care devin, în timp, depozite de murdărie.

Aceste depozite, formate din amestecul uscat de grăsimi şi aerosoli, prezintă câteva inconveniente majore: (1) perturbă, după un anumit timp, buna funcţionare a ventilatorului (micşorând debitul de aer extras), (2) îl fac sa devină zgomotos şi (3) îl fac vulnerabil (depozitele în cauză pot lua foc, incendiind instalaţia şi chiar, clădirea).

O serie întreagă de alte accesorii uşurează utilizarea şi întreţinerea acestui ventilator.

 

Ventilatorul carcasat

Sunt situaţii în care debitele de aer, necesar a fi evacuate, variază între 2000 şi 12000 mc/h şi, prin natura vicierii aerului, este recomandat ca aerul evacuat să între în contact cu cât mai puţine părţi, greu de curăţat, ale ventilatorului şi mai ales să nu fie în contact direct cu electromotorul.

 

 

În Fig 3 se prezintă un ventilator carcasat, care sugerează posibilitatea evacuării aerului viciat din ventilator în 4 direcţii (sus, jos, stânga, dreapta) fără a se modifica poziţia de amplasare a ramei carcasei.

Acest tip de ventilator este prevăzut cu posibilitatea varierii turaţiei, fie în trepte, fie continuu, nivelele de zgomot înregistrate în funcţionare fiind foarte scăzute.

Şi acest echipament este construit în conformitate cu normele de exigenţă şi calitate ale Uniunii Europene, a cărui funcţionare poate fi urmărită de un mini-sistem centralizat de automatizare.

 

Ventilatorul cu evacuare verticală

Una din marile probleme cu care se confruntă beneficiarii instalaţiilor de mică ventilare (şi nu numai !) este aceea a poluării mediului imediat înconjurător.

Mai ales în marile aglomerări urbane, împrăştierea la întâmplare a aerului viciat (de ex. cu fum, mirosuri etc.), mai ales în zona de respiraţie a oamenilor, creează porţiuni de spaţiu cu puternic disconfort care sunt sancţionabile de legea de protecţie a mediului.

 

 

 În cazul în care aerul este relativ uşor poluat, evacuarea lui direct pe verticală (în sus) soluţionează spinoasa problemă a dispersării corecte a substanţelor periculoase sau neplăcute, conţinute în acesta.

De aceea, crearea unor ventilatoare cu o construcţie particulară, ca acela ilustrat în Fig 4, care permit evacuarea verticală a poluanţilor, eliminând pericolul infiltrării apei de ploaie prin deschiderea de suflare a aerului, rezolvă problemele menţionate mai înainte.

Dintre caracteristicile tehnice, demne de a fi reţinute, menţionăm: amplasarea motorului electric în afara curentului de aer viciat, transportul aerului cu temperaturi maxime de 120 oC, nivel de zgomot scăzut etc.

 

În loc de concluzii

Nu încape nicio îndoială ca cititorii noştri au putut sesiza evantaiul de avantaje care să le permită dezvoltarea instalaţiilor de mică ventilare, atât de necesare astăzi când, în societate, se pune accentul, atât pe problemele de calitate a aerului interior (inclusiv cele de protecţie a muncii), cât şi cele referitoare la protecţia mediului înconjurător, în care de fapt trăim fiecare dintre noi. 

Articol publicat în Revista UTIL, Anul VI, nr. 7 / 2007