Cap 07-2006  MONTAREA APARATELOR DE AER CONDIŢIONAT (partea 1-a)

Dr.-Ing. Teodor TERETEAN

Tot discutând, cu unul cu altul, despre instalaţiile de climatizare, am început să ne punem întrebarea: oare câţi dintre cei care s-au hotărât să-şi procure şi să-şi instaleze, măcar un singur aparat de aer condiţionat, au cunoştinţe minimale despre felul în care se montează şi, apoi, se întreţin aparatele de aer condiţionat.

În numărul din luna mai a anului trecut, în revista UTIL Nr. 5-2005, am publicat un articol despre modul în care se face întreţinerea aparatelor de aer condiţionat, adică a celebrelor split-uri de apartament (nu „splitere” cum, greşit, mai pronunţă unii dintre concetăţenii noştri).

Montarea echipamentelor de climatizare, mai devreme sau mai târziu, este inevitabilă; mai ales pentru cei care locuiesc în zonele cu călduri mari vara (Câmpia Munteniei, Dobrogea, Litoralul, Câmpiile de Vest etc.) în special, în oraşele din aceste zone.

Este de la sine înţeles că montarea şi întreţinerea echipamentelor de aer condiţionat trebuie să fie făcută de profesionişti.

În acelaşi timp, consider că este foarte util ca viitorul posesor al unui asemenea aparat, să aibă un minim de cunoştinţe în ceea ce priveşte modul în care se montează aceste echipamente.

 În definitiv, fiecăruia dintre noi îi pasă de modul în care îi funcţionează instalaţia de aer condiţionat în care a investit şi care trebuie să-i creeze un climat de viaţă, şi suportabil, şi sănătos.

Pentru răcirea aerului din casele noastre există o mare varietate de sisteme şi echipamente.

Dacă ne referim numai la unităţile interioare (cele care se montează în camere) în paginile revistei UTIL am prezentat câteva exemple: casetele (UTIL Nr. 7-2005), ventiloconvectoarele (UTIL Nr. 8-2005), consolele (UTIL Nr. 7-2005) şi „splitul” (UTIL Nr. 3-2005 şi Nr. 4-2005).

Pentru majoritatea covârşitoare dintre noi, în special pentru cei care locuiesc in apartamente de bloc sau în case vechi (în care nu mai pot fi făcute modificări substanţiale), „splitul” rămâne piesa de rezistenţă a climatizării: ieftin, uşor de montat, uşor de întreţinut, simplu de exploatat ş.a.m.d.

Pentru a şti în ce constă montarea aparatelor de aer condiţionat tip „split”, este necesar a şti modul de funcţionare al acestor echipamente.

În continuare, vom recapitula pe scurt unele elemente despre funcţionarea echipamentului tip „split”.

 

Elemente de prezentare funcţională.

Cele două părţi principale ale echipamentului sunt: unitatea interioară şi unitatea exterioară.

Dacă acest aparat este construit în varianta „numai răcire” (only cooling), atunci unitatea interioară conţine bateria evaporatoare de agent frigorific (pe scurt, evaporatorul), iar unitatea exterioară conţine bateria condensatoare de agent frigorific (pe scurt, condensatorul).

Dacă aparatul este construit în varianta de „pompă termică” (heat pump), atunci unitatea interioară are funcţie dublă: de evaporator, vara (pentru că răceşte aerul din încăpere), şi de condensator, iarna (pentru ca încălzeşte aerul din încăpere); iar unitatea exterioară, în mod reciproc: de condensator (vara) şi de evaporator (iarna).

Aici este locul (şi momentul) să vă reamintim că, în cazul pompelor termice, iarna, la temperaturi exterioare negative, unitatea exterioară poate îngheţa (se zice că se givrează).

Acest fenomen se produce datorită depunerii de rouă pe aripioarele bateriei unităţii exterioare, care îngheaţă de la o anumită valoare negativă a temperaturii aripioarelor bateriei (de regulă zero grade sau „ceva” mai jos).

Unitatea interioară conţine, de regulă, pentru echipamentele care asigură numai răcirea (only cooling): carcasa, compartimentul de filtrare a aerului, bateria evaporatorului şi ventilatorul tangenţial.

În unitatea interioară, se desfăşoară următoarele procese:

-   aspirarea aerului din încăpere, prin grila de intrare, de către un ventilator tangenţial, dispozitiv care asigură mişcarea aerului, atât în unitate, cât şi în cameră;

-   filtrarea aerului în sistemul de filtre al unităţii;

-   răcirea aerului prin trecerea acestuia printre aripioarele unei baterii răcite cu freon (evaporatorul circuitului de răcire);

-   insuflarea aerului, astfel răcit, în încăpere prin sistemul de fante (deschizături) ale unităţii.

Unitatea exterioară conţine, de regulă, pentru echipamentele care asigură numai răcirea (only cooling): carcasa, compartimentul compresorului, valva termostatică, bateria condensatorului şi ventilatorul axial de evacuare a căldurii din condensator.

În unitatea exterioară, se desfăşoară următoarele procese:

-   aspirarea aerului din mediul înconjurător, prin grila de intrare de pe spatele unităţii, de către un ventilator axial;

-   răcirea în bateria condensatorului, de către aerul aspirat, a agentului frigorific încălzit (un freon) prin comprimarea acestuia de către compresor, în cadrul ciclului frigorific al echipamentului;

-   expulzarea în atmosferă a aerului, astfel încălzit, prin intermediul ventilatorului cu care este dotată unitatea exterioară.

Pentru alte detalii se va răsfoi Nr. 5-2005, al revistei UTIL sau …ne scrieţi.

Chiar dacă nu veţi face cu mâinile Dumneavoastră montajul aparatului de aer condiţionat, tip „split”, proaspăt achiziţionat, este bine să ştiţi unele elemente de bază, pentru a putea înţelege modul în care se face montajul acestora.

Cine ştie; poate veţi putea corecta unele imprudenţe ale montatorilor, care profesionişti fiind, nu au voie să greşească.

 

Verificări premergătoare montării echipamentului tip „split”

Înainte de montaj este obligatorie inspectarea tuturor componentelor care vor alcătui instalaţia Dumneavoastră.

Astfel la unitatea interioară se verifică:

-   integritatea şi starea de curăţenie a prefiltrelor şi filtrelor mecanice,

-   integritatea şi starea bateriei (evaporatorul),

-   integritatea şi starea generală a unităţii,

-   starea de curăţenie a tăviţei de recuperare a condensatului.

Bateria evaporatorului se va curăţa de eventualele depozite de murdărie acumulată în timpul transportului şi/sau depozitării.

Aripioarele îndoite se îndreaptă cu un pieptene specializat, pentru restabilirea unei curgeri corecte a aerului.

Controlul stării maşinii se referă la ansamblul său punându-se în evidenţă eventualele oxidări sau murdăriri exterioare, care trebuie înlăturate.

La unitatea exterioară se verifică:

-   integritatea şi starea bateriei (condensatorul);

-   integritatea şi starea generală a compresorului,

-   starea strângerilor racordurilor electrice şi frigorifice,

-   integritatea şi starea generală a unităţi.

-   starea de curăţenie a aripioarelor condensatorului;

-   starea de curăţenie a palelor ventilatorului;

-   starea de curăţenie a tăviţei de recuperare a condensatului (dacă există).

 

Alegerea locului de montaj în ansamblu

Amplasarea părţilor componente ale „split”-urilor, în locuri nepotrivite, pot conduce la disfuncţionalităţi importante.

Indicăm mai jos câteva reguli care trebuie respectate la alegerea locului de montaj a echipamentelor.

Astfel, se vor evita:

-   locurile care sunt poluate cu mari cantităţi de diferiţi vapori de ulei (de ex.: diverse maşini, mecanisme, bucătării etc.);

-   amplasamentele cu mari concentraţii de vapori salini (de ex.: în apropierea lacurilor sărate, litoralului); se exceptează cazurile în care cumpăraţi echipamente speciale pentru malul mării;

-   amplasamentele cu mari concentraţii de vapori proveniţi de la sursele termale;

-   locurile în care sunt instalate echipamente electrice de înaltă frecvenţă (de ex.: aparate fără fir, maşini de sudat, instrumente medicale);

-   locurile care sunt caracterizate cu umiditate crescută (de ex.: spălătorii de toate tipurile).

 

Alegerea locului de montaj al unităţii interioare

Iată câteva reguli:

-   amplasaţi unitatea interioară astfel încât să nu fie deranjată circulaţia aerului, nici la intrarea, şi nici la ieşirea din aparat;

-   peretele pe care se montează unitatea trebuie să fie suficient de rezistent pentru a  susţine aparatul aflat, atât în stare de repaus, cât şi în funcţionare (când e posibil să vibreze);

-   montajul trebuie să permită liberul acces la aparat, fie pentru verificarea, fie pentru scoaterea filtrului de aer, în scopul curăţirii acestuia;

-   aparatul nu trebuie să fie „bătut” direct de razele solare;

-   unitatea se amplasează la distanţe de cel puţin 1 m faţă de televizor sau de aparatul de radio;

-   preferabil ca unitatea interioară să se afle la cca. 2-3 m de sol.

 

Alegerea locului de montaj al unităţii exterioare

Iată unele reguli:

-   amplasaţi unitatea exterioară într-un loc fără vânturi puternice, uscat, bine aerisit;

-   peretele pe care se montează unitatea trebuie să fie suficient de rezistent pentru a  susţine aparatul, atât în stare de repaus, cât şi în stare de funcţionare (când e posibil să vibreze);

-   locul de amplasare nu trebuie să deranjeze vecinii, nici prin zgomot, nici prin circulaţia forţată a aerului;

-   se vor evita locurile în care pot avea loc scăpări, chiar controlate, de gaze naturale;

-   de regulă, diferenţa de nivel (de înălţime), între racordurile tuburilor „de freon”, aferente unităţii interioare şi celei exterioare, să fie mai mică de 5 m;

-   se va evita ca distanţa dintre unitatea interioară şi cea exterioară, în lungul conductelor de freon, să fie mai mare de 10 m;

-   se va avea grijă ca aerul, care intră şi care iese din aparat, să nu fie obstrucţionat de nici un fel de obstacole;

-   copiii nu trebuie să aibă acces la aparat (electrocutare, rănire gravă de către palele ventilatorului etc.).

 

Concluzii

Cele de mai înainte au rostul lămuririi cititorului nostru în privinţa complexităţii echipamentului pe care, îl va monta la reşedinţa/biroul său.

Trebuie înţeles că, abaterea de la setul de reguli prezentate, se traduc mai târziu prin funcţionare slabă sau, chiar, prin …nefuncţionare.

În numărul viitor vom continua cu alte elemente de urmărit la montaj.

Articol publicat în Revista UTIL, Anul IV, nr. 7 / 2006

<<< înapoi