Cap 09-2006   AERUL CONDIŢIONAT ŞI SĂNĂTATEA NOASTRĂ (partea 1-a)

Dr.-Ing. Teodor TERETEAN

Într-o întreagă suită de discuţii, purtate cu unii dintre cititorii noştri, revine drept lait motiv întrebarea: oare nu cumva aerul condiţionat este …nesănatos.

Mai mult: am citit în presa bucureşteană, din această vară, interviuri cu unii medici autohtoni reputaţi, care reiterau aceleaşi preocupări.

Oare nu cumva este chiar periculos să-ţi instalezi un „aer condiţionat” în casă ?

Ca în vechile glume, azi oarecum uitate, răspundem cititorilor noştri ca s-ar putea întâmpla acest lucru dacă nu reuşim să răspundem, cu întregul nostru simţ al umorului, dar cinstit, la următoarele întrebări:

(1)      Aţi putea Domniile voastre să călătoriţi într-un autoturism, chiar vara, cu o viteză apreciabilă, acesta având sparte parbrizul şi luneta (ne referim la geamul din spate), cu restul geamurilor deschise la maximum ?

(2)      Aţi avea tăria fizică şi psihică să călătoriţi în miezul iernii, pe scara unui tren rapid, pe ruta Bucureşti-Braşov, cu capul descoperit şi fără mănuşi în mâini ?

Sigur că cele de mai sus sunt exagerări, dar ele sunt oglindiri reale şi ale intrebarilor interlocutorilor noştri, privind aerul condiţionat, întrebări cu care am început randurile de faţă.

Asa se întâmplă şi cu aerul condiţionat.

Furnizat de echipamente şi instalaţii nepotrivite, construite „la ochi”, fără profesionalism, aerul condiţionat din prieten poate deveni …neprieten.

Însă, cu tot respectul noi vă atragem atenţia: ca de obicei adevărul se află la mijloc, astfel că ne permitem, în cele ce urmează, dorim să vă lămurim unele detalii, referitoare la noi înşine.

 

De ce aer condiţionat ?

Când în Statele Unite ale Americii, acum o sută şi ceva mai bine de ani, doctorul Willy Carrier punea la punct primele instalaţii de aer condiţionat, nimeni nu se gândea la amploarea pe o vor lua acestea.

Să analizăm puţin impactul mediului înconjurător asupra omului.

Astfel, într-un (micro)climat excesiv, caracterizat prin temperaturi, fie prea scăzute, fie prea ridicate, pentru a se menţine temperatura corpului uman între limite admisibile, inima trebuie să lucreze foarte serios, pompand mai mult sange decât în situaţiile normale.

Ceea ce declanşează acest proces este interacţiunea dintre temperatura corpului nostru şi temperatura spaţiului înconjurător.

Dacă relaţia este bună şi, mai ales, acceptată de corpul nostru, se spune ca ne simţim confortabil; nu avem nimic de „reproşat” spaţiului în care ne aflăm, cel puţin d.p.d.v. al temperaturii.

Confortul individual depinde în primul rând de „cât de repede corpul nostru îşi pierde căldura pe care o produce”.

Spunem individual pentru ca fiecare dintre semenii noştri are anumite particularităţi generate de vârstă, sex, starea de sănătate, antrenament, vicii căpătate (fumatul, „băuturica”) etc.

Corpul uman poate fi comparat cu un cuptor (sobă) care foloseşte hrana drept combustibil.

Hrana noastră conţine, în special, carbon şi hidrogen; energia conţinută în acest „combustibil” (hrana) este eliberată prin oxidare.

Oxigenul îl obţinem din aer; principalele „rămăşiţe” ale consumării hranei sunt bioxidul de carbon şi vaporii de apă.

Medicii numesc acest proces – metabolism.

 

Ca să înţelegem mai bine

În ţara noastră în special, dar şi la alţi vecini de-ai noştri, prin utilizarea aerului condiţionat au apărut elemente noi în relaţia dintre corp şi spaţiul înconjurător.

Mulţi dintre noi ne obişnuim ceva mai greu cu această „preparare” (ca să nu zicem schimbare) a aerului în care ne ducem viaţa.

Spre pildă, fără a incerca să fim malitioşi (drept care ne cerem scuze de pe acum), exemplul cel mai frecvent ni-l oferă presoanele în varstă, de sex feminin, fumătoare de la varste fragede, mai fragile cu starea generală de sănătate; Domniile lor vor suporta foarte greu aerul condiţionat; mai ales în cazul în care acesta nu este făcut „ca la carte”; vom vedea, ceva mai încolo, ce înseamnă asta.

Corpul uman sănătos, absolut normal, are o temperatura internă, extrem de stabilă de +37 oC.

Această valoare este menţinută de un mecanism de reglare, extrem de delicat, cu care suntem dotaţi, din naştere.

Cu ajutorul acestui mecanism, excesul de caldură produs de corpul uman este eliminat continuu, pe cale naturală.

Orice corp uman viu trebuie să-şi elimine excesul de caldură (mare sau mic, atât cât este acesta) în mod continuu.

Obiectivul oricărei instalaţii de aer condiţionat este acela de a asista, cu anumite menajamente, corpul uman în asigurarea rapidităţii cu care se face eliminarea excesului de căldură menţionat mai înainte.

Este simplu de înţeles că menajamentele de care vorbeam diferă de la o persoană la alta.

De aceea, una din primele griji ale specialistului în aer condiţionat, este aceea de a se informa asupra „felului de a fi” al persoanei (persoanelor) pentru care realizează o astfel de instalaţie.

Deseori neglijarea acestui aspect conduce la discuţii şi, mai ales, la critici.

Revenind la rapiditatea (numită şi rată) de eliminare a excesului de căldură al corpului uman trebuie arătat că acest lucru este valabil, atât pentru condiţiile de vară, cât şi cele de iarnă.

În timpul verii instalaţia de aer condiţionat va ajuta la mărirea ratei de eliminare a excesului de căldură al corpului, în timp ce iarna va ajuta la micşorarea acestei rate.

Este de reţinut că, fie vară, fie iarnă, corpul nostru trebuie să piardă căldura în exces produsă de metabolism, numai că aceste cantităţi orare sunt diferite.

 

Să evităm confuziile

Până în anul 1990 aparatele (echipamentele) şi instalaţiile de aer condiţionat au fost o pură raritate în ţara noastră.

După aceea, au început să fie aduse astfel de aparate, însă numai dintre cele mai simple, întrucât numai acestea puteau fi vândute (fiind relativ ieftine); acestea erau, de regulă, split-urile.

Trebuie să subliniem încă de aici că nu toate incintele se pretează la instalaţii de aer condiţionat formate din splituri.

Ba chiar mai mult: în anumite locuri ar trebui interzise...

Celebre, de acum, spliturile au fost create în special pentru spaţiile mici (locuinţe, mici încăperi fără procese nocive, spaţii fără aglomerare de persoane etc.), care nu necesită, neapărat, şi ventilare mecanică; era suficientă şi ventilarea prin deschiderea periodică a ferestrelor.

De regulă, spliturile sunt echipamente ieftine, create pentru a fi folosite în locuinţe, după principiul: o încăpere - un aparat – pentru maximum doua persoane cu …procese metabolice apropiate (de ex. ori la fel de …călduroase, ori la fel de …friguroase).

Problema în acest caz era (şi este încă) de fapt alta: foarte mulţi conaţionali de-ai noştri …ezită să deschidă, suficient de des, ferestrele pentru aerisirea (ventilarea) încăperilor în care stau (sau activează).

Extinderea utilizării spliturilor dincolo de domeniul menţionat este forţată, convenabilă ca preţ de cost, dar incorectă şi amăgitoare pentru atingerea scopului propus.

Au fost montate splituri în săli de restaurant, discoteci, holuri aglomerate de bănci, de cinematograf, hale de produse alimentare şi nealimentare etc.

Au fost montate chiar şi în bucătarii (!!).

De ce nu este convenabil a se monta split-uri în aceste locuri ?.

Iată câteva răspunsuri simple, la îndemână:

-        Split-urile clasice nu introduc aer proaspăt în încăperi; acestea doar recirculă aerul din încăpere, răcindu-l şi, în mai mică măsură, dezumidificându-l (extrăgând umiditatea),

-        Split-urile introduc aerul răcit sub forma de jet plan, cu viteze inconfortabile pentru acea parte din ocupanţi care nu se pot aşeza mai departe de jetul de introducere; aceştia acuză, pe bună dreptate, o senzaţie acută de curent, mai ales în încăperile de dimensiuni mai mici,

-        Puterile termice per aparat sunt relativ reduse şi, în cazul unor încăperi mai mari, sunt necesare mai multe aparate (de aici şi "ploaia" de condensatoare pe unele faţade),

-        Filtrele, cu care sunt dotate split-urile, sunt realizate pentru încăperi relativ curate, cu praf puţin, fără alte noxe.

 

Există primejdii în folosirea aerului condiţionat ?

Pentru a răspunde la aceasta întrebare, trebuie să mai aflăm câteva informaţii despre unele caracteristici ale corpului nostru.

Dacă vom şti, vom putea să evităm primejdiile.

Astfel, revenind la metabolism arătam că pentru un corp uman viu aceasta este o caracteristică intrinsecă.

Atunci când corpul uman este în repaos, complet dezbrăcat, având în jurul său aer staţionar cu temperatura de cca. 21 oC, căldura emanată corespunde aşa-numitului metabolism bazal.

Valoarea sa este de cca. 250 kJ.

În viaţa de zi cu zi, în funcţie de tipul de activitate desfăşurată, valorile metabolice cresc, faţă de metabolismul de bază, de 1,6 … 6,3 ori.

Este evident că, în acest fel, corpul uman generează şi …transferă, cantităţi importante de căldură către spaţiul în care se află.

Sunt însă şi situaţii, nu puţine, în care corpul nostru primeşte, vrea-nu-vrea, căldură de la spaţiul înconjurător.

Care sunt căile prin care corpul nostru schimbă căldură cu mediul înconjurător?

Trei sunt căile, şi anume:

-        Sensibilă (primeşte sau cedează, după caz),

-        Radiantă (primeşte sau cedează, după caz) şi

-        Latentă (evaporarea) (cedează).

Pe calea sensibilă corpul nostru pierde sau primeşte căldură sensibilă, de la aerul înconjurător, în funcţie de diferenţa dintre temperaturile aferente suprafeţei pielii corpului şi a aerului care înconjoară pielea corpului nostru.

Trebuie să ţinem minte că, dacă temperatura corpului uman, în profunzime, este de +37 oC, la suprafaţa pielii aceasta poate varia între +5 oC şi +40 oC, în funcţie de temperatura, umiditatea şi viteza cu care se mişcă aerul în jurul corpului.

Pe calea radiantă corpul nostru pierde sau primeşte căldură, de la suprafeţele solide care ne înconjoară (pereţi, ferestre, tavane, pardoseli etc.), în funcţie de diferenţa dintre temperatura suprafaţei pielii corpului şi temperatura mediată a suprafeţelor înconjurătoare, menţionate mai înainte.

În fine, pe calea latentă (evaporativă) se scoate căldura din corpul uman prin vaporii de apă, pe care corpul îi pierde, prin transpiraţie şi prin respiraţie.

În definitiv, toate acestea fac parte din existenţa noastră ca fiinţe vii.

 

În loc de concluzii parţiale

Toate cele prezentate mai înainte îşi au rostul lor.

Toţi aceşti factori, care au fost prezentaţi, ne dau posibilitatea să înţelegem mai bine reacţia corpului uman atunci când se află într-o incintă; mai ales într-una care este prevăzută cu aer condiţionat.

În numărul viitor vom examina împreuna neajunsurile care pot apare atunci când instalaţia de aer condiţionat este realizată prin ignorarea celor expuse.

Să auzim numai de bine !

Articol publicat în Revista UTIL, Anul IV, nr. 9 / 2006

<<< înapoi